Cea mai ieftină mașină din lume, Tata Nano, a căzut victima propriului joc, considerat de consumatori ca fiind prea ieftin și simplist.
Tata Nano este unul dintre cele mai controversate modele de producție vreodată. 2008 a fost anul în care a fost prezentat Tata Nano. Lumea era în mijlocul unei crize economice și petroliere. Prețul barilului de petrol a depășit bariera psihologică de 100 de dolari și a trecut chiar și de 150 de dolari pe baril, lucru de neconceput până acum într-un scenariu de pace mondială.
În această agitație, Tata Industries a anunțat apoi Tata Nano, mașina care promitea să pună milioane de indieni pe patru roți. Alarmele au sunat în țările dezvoltate. Cum ar fi prețul petrolului dacă milioane de indieni ar începe brusc să conducă? O mașină cu un preț sub 2500 USD.
Criticile au venit din toate părțile. De la ecologiști pentru că mașina era prea poluantă, de la instituțiile internaționale pentru că nu era sigură, de la producători pentru că era concurență neloială. Oricum, toată lumea avea întotdeauna o piatră la îndemână de aruncat în micuțul Nano. Dar indiferent de aceste evaluări, cei care au avut ultimul cuvânt au fost consumatorii. Iar mașina care promitea a fi alternativa pentru milioane de familii la scutere și motociclete nu a apărut niciodată.
Era în pământul nimănui: cei mai săraci nu o privesc ca pe o mașină adevărată, iar cei mai înstăriți nu o văd ca o alternativă la mașinile „normale”.
În cinci ani, Tata a vândut doar 230.000 de unități, când fabrica a fost proiectată să construiască 250.000 de unități pe an. Conducerea lui Tata a ajuns deja să recunoască că poziționarea și marketingul produselor au eșuat. Și din această cauză, următorul Tata va fi puțin mai scump și puțin mai luxos. Suficient pentru a fi luat în serios. Un caz pentru a spune că „ieftin este scump”!
Text: Guilherme Ferreira da Costa