Născut la 23 octombrie 1966 în Bologna, Italia, Alex Zanardi de mic a avut o viață marcată de tragedie dar și de depășirea dificultăților. La 13 ani, încă copil, și-a văzut plecând sora lui, o înotătoare promițătoare care și-a pierdut viața într-un tragic accident de mașină. Bineînțeles, părinții lui au încercat mereu să-l țină ocupat și datorită unui prieten care construia un kart în acel moment, Alex a descoperit o pasiune în mașini pe care nu a lăsat-o niciodată.
Motivat de această pasiune, în 1979 și-a construit propriul kart, folosind un coș de gunoi și lucrări de la tatăl său, care era instalator. Pasiunea pentru automobile a crescut și în anul următor a început să concureze în curse locale. În 1982, a debutat în Campionatul italian de kart de 100 cmc, ocupând locul 3. S-a lansat o carieră promițătoare.
Campion la Karts
În anii următori, Zanardi a concurat în diverse competiții naționale și internaționale până când în cele din urmă, la 19 ani, a câștigat pentru prima dată râvnitul titlu italian, repetând isprava în anul următor. În 1985 și 1988 a câștigat Marele Premiu din Hong Kong, câștigând și Campionatul European de Karting în 1987, câștigând fiecare cursă, o ispravă care rămâne imbatabilă până în zilele noastre.În finala Campionatului European de 100 cmc din 1987, Zanardi s-a trezit implicat într-un alt capitol oarecum tulburat al carierei sale. În al treilea tur al ultimei curse, desfășurată la Göteborg, Alex Zanardi și tot italianul Massimiliano Orsini au disputat victoria. Într-un act de disperare, Orsini a încercat cu orice preț să-l depășească pe Zanardi, ajungând să se ciocnească de el. Zanardi a încercat să repornească kartul pentru a termina cursa și atunci tatăl lui Orsini a intrat pe pistă și a început să-l atace pe Zanardi. Morala povestii? Niciunul nu a terminat cursa și titlul a fost înmânat unuia... Michael Schumacher.
În 1988, Alex a început să iasă în evidență când a trecut în Formula 3 italiană, disputând titlul categoriei în 1990. În anul următor, a trecut la Formula 3000, semnat de o echipă începătoare. Performanța sa a fost surprinzătoare, câștigând trei curse (dintre care una a fost cursa de debut) și obținând locul 2 la sfârșitul sezonului.
Debutul în Formula 1
În 1991, Zanardi a concurat în trei curse de Formula 1 cu Jordan, dar în anul următor a fost nevoit să îl înlocuiască pe Christian Fittipaldi cu Minardi. În 1993, după testarea cu Benetton, a ajuns să semneze pentru Lotus și a avut un rol important în configurarea sistemului de suspensie activă pentru mașină. Dar ghinionul a revenit să-i bată la ușă: Zanardi și-a rupt mai multe oase la piciorul stâng într-un accident și în același sezon a fost implicat într-un alt accident care s-a soldat, „doar”, cu un traumatism cranian. Astfel sa încheiat devreme campionatul pentru Alex.
Accidentul l-a făcut pe Zanardi să rateze începutul sezonului 1994, revenind doar la GP Spaniei pentru a-l înlocui pe bărbatul accidentat. Pedro Lamy , un pilot care anul trecut a reușit să-și obțină un loc în Formula 1. În acel moment a dat peste punctele slabe ale mașinii Lotus. Alex Zanardi nu a reușit să marcheze niciun punct în Campionatul Mondial de Formula 1 și a ajuns să rămână fără loc în categorie.
Spre Statele Unite ale Americii
Ulterior, după niște teste în SUA, italianul a obținut un loc în echipa americană Chip Ganassi Racing, la categoria Champ Car, cunoscută la acea vreme sub numele de CART. Zanardi a devenit rapid unul dintre cei mai populari călăreți din clasa sa. În anul de debut, a obținut trei victorii și cinci pole positions , terminând campionatul pe locul trei și câștigând premiul Rookie of the Year. Dar marele succes a venit în următorii doi ani, cu câștigarea titlurilor din 1997 și 1998.Succesul din Statele Unite l-a catapultat pe italian într-o întoarcere în Formula 1, după ce a acceptat o ofertă de la Williams pentru un contract de trei ani. În ciuda așteptărilor mari, rezultatele nu au fost cele așteptate, ceea ce a sfârșit prin a-l îndepărta din nou pe Zanardi de Formula 1.
În 2001 s-a întors la CART, fiind angajat de mâna fostului inginer al echipei Chip Ganassi, britanicul Mo Nunn.
Tragedie și... voință
În timpul unei curse aprig disputate pe circuitul EuroSpeedway Lausitz din Klettwitz, Germania, Alex Zanardi, care începuse cursa de la capătul grilei de start, a reușit să preia conducerea în grilă, cu doar câteva ture de la final, a încheiat până pierde controlul grilei, mașină, fiind traversată pe pistă. Deși șoferul Patrick Carpentier a reușit să evite accidentul, șoferul din spate, canadianul Alex Tagliani, nu a putut eschiva și a ajuns să se izbească de lateralul mașinii lui Zanardi, în spatele roții din față.
Partea din față a mașinii a dispărut. Italianul și-a văzut picioarele amputate s și a fost foarte aproape de moarte, după ce a pierdut 3/4 din sânge în accident. Datorită asistenței prompte oferite de echipa medicală, a reușit să supraviețuiască.
Procesul de reabilitare a fost greu, dar puterea lui incredibilă de voință l-a făcut să depășească toate obstacolele, începând imediat cu picioarele artificiale. Nemulțumit de limitările protezelor disponibile la acea vreme, Zanardi a decis să-și proiecteze și să-și construiască propriile proteze — dorea să revină la pilotaj.
Întoarcerea... și cu victorii
În 2002, a fost invitat să fluture steagul în carouri la o cursă din Toronto, iar în anul următor, 2003, spre admirația lumii sportului cu motor, s-a întors la volanul unei mașini CART , adaptat pentru ocazie, în același loc cu tragicul accident, pentru a finaliza cele 13 ture rămase până la finalul cursei. Mai mult, Zanardi a avut momente atât de bune încât, dacă s-ar fi calificat pentru cursa din acel weekend, s-ar fi clasat pe locul cinci - impresionant. Cea mai dificilă fază s-a încheiat astfel.
În 2004, Alex Zanardi a revenit la conducere cu normă întreagă în Campionatul ETCC Touring, care mai târziu avea să devină WTCC. BMW, echipa care l-a întâmpinat, a adaptat o mașină la nevoile sale, iar italianul a obținut o performanță excelentă, degustând chiar din nou victorie, ceea ce l-a determinat să fie distins cu „Premiul Laureus World Sports pentru revenirea anului” în anul următor.
Zanardi s-a întors la Formula 1 în noiembrie 2006 pentru o cursă de test, dar deși știa că cu greu va obține un contract cu o echipă, cel mai important lucru pentru el a fost să aibă ocazia de a conduce din nou.
campion olimpic
La sfârșitul anului 2009, italianul s-a retras definitiv din motorsport și a început să se dedice din plin ciclismului paraolimpic, sport pe care îl începuse în 2007. În anul de debut, și cu doar patru săptămâni de antrenament, a reușit să realizeze poziţia a patra la maratonul de la New York. Imediat, scopul a fost integrarea Jocurilor Paralimpice din 2012 în echipa Italiei. Zanardi nu doar că a reușit să se califice la olimpiade, ci a câștigat și medalia de aur la categoria H4.
În 2014 a participat și la Campionatul Mondial Ironman, calificându-se pe un onorabil loc 272. În prezent, Zanardi continuă să participe la mai multe competiții internaționale, după ce a concurat la ultimul Maraton de la Berlin, în septembrie anul trecut (NDR: în 2015, la data publicării articolului).
Alex Zanardi, bărbatul care a mărturisit într-un interviu că preferă să moară decât să-și piardă picioarele, recunoaște că abia după accident și-a dat seama că a greșit. Astăzi este un om fericit și un exemplu inspirator de rezistență și voință. Un campion în motorsport, ciclism și viață. Felicitări Alex!
