Cei care au trăit prin nebunia raliurilor în anii 1980 spun că a fost o perioadă unică. Mașini de raliu cu mai mult de 500 CP, echipate cu tot ce avea de oferit tehnologia.
Pe scurt, o categorie de mașini, urmașul prosperității economice și al libertății tehnice promovate de FIA.
Mărcile nu aveau limitări tehnice sau financiare și au făcut tot ce le-a putut pentru a face mașinile din Grupa B din ce în ce mai rapide. Le-au numit „Formula 1 a drumurilor”. O poreclă care nu s-a născut degeaba și care a fost alimentată de mituri, dar care, din păcate, sunt doar povești bune de spus prietenilor tăi.
Pe lângă faptul că era puternic, Grupa B era greu de gestionat. Acum adăugați la această ecuație un public care nu este foarte clar despre pericolele pe care le alergau... era o chestiune de timp până să se întâmple o tragedie.
Teama că s-ar putea întâmpla vreo tragedie s-a adeverit în Portugalia pe 5 martie 1986, într-unul dintre cele mai întunecate episoade din istoria Campionatului Mondial de Raliuri: tragedia Lagunei Albastre.
În zona Sintra, aproape jumătate de milion de oameni s-au adunat pentru a vedea trecerea Rally de Portugal. Marginile Serra de Sintra, Lagoa Azul, au fost transformate în standuri improvizate pentru a vedea, auzi și simți emoția mașinilor de raliu. Bănci care, din păcate, nu au fost suficiente pentru toată lumea. Era practic imposibil pentru organizatori și poliție să controleze o masă umană de asemenea dimensiuni.
Imediat, în clasamentul 1 special, Joaquim Santos, evitând câțiva spectatori, a pierdut controlul Ford RS200 și a lovit mulțimea care se afla în acea zonă. O femeie și fiul ei în vârstă de nouă ani au murit imediat. Peste 30 de persoane au fost rănite.
În aceeași zi, piloții oficiali s-au întâlnit la Hotel Estoril-Sol și au întocmit un comunicat pe care l-au predat organizației, unde au decis în unanimitate să abandoneze cursa.
A fost forma de protest găsită de piloți pentru a-și exprima nemulțumirea față de lipsa condițiilor de siguranță. Walter Röhrl conducea protestul, dar comunicatul avea să fie citit de Henri Toivonen.
În acest document (în imaginea de mai sus), piloții au invocat trei motive pentru a nu continua testul: respectul pentru familiile victimelor; nu există mijloace care să garanteze siguranța spectatorilor; faptul că accidentul mortal a fost cauzat de abaterea conducătorului auto de la spectatorii aflați pe șosea și nu de condițiile inerente autoturismului (anomalie mecanică).
Doar o lună mai târziu, Henri Toivonen, abonatul comunicatului Hotel Estoril-Sol, avea să sufere un accident mortal pe Raliul Corsica. Anul următor s-a încheiat Grupa B. Iată împărtășirea unui record istoric care a marcat începutul sfârșitului unei ere. O epocă care va fi amintită pentru totdeauna, din cele mai bune și cele mai rele motive...